2009

La Belle — Les Ballets de Monte-Carlo

Ediția X

La Belle

Spectacol

Ediția a X-a a Întâlnirilor JTI a prezentat la București spectacolul La Belle, al companiei Les Ballets de Monte-Carlo, creat după povestea lui Charles Perrault, pe muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski și în coregrafia lui Jean-Christophe Maillot. În 2009, Întâlnirile JTI s-au desfășurat în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”.

Spectacolul de balet La Belle (Frumoasa din pădurea adormită) a avut premiera la Monte-Carlo în 2001 și a obținut Premiul Nijinsky pentru cea mai bună producție coregrafică a acelui an, în cadrul celei de a doua ediții a Festivalului și Congresului Internațional „Monaco Dance Forum”, precum și Premiul Danza & Danza pentru cel mai bun spectacol al anului 2002, acordat de critica italiană.

„Reținându-se exclusiv viziunea edulcorată a Frumoasei din pădurea adormită, respectiv cea a lui Walt Disney, inspirată îndeosebi din baletul lui Petipa, caracterul eminamente carnal al basmului lui Perrault a fost în mare parte estompat. Pentru că nu este vorba decât de carne în această istorisire centrată pe o tânără fată, iar autorul nu face niciun mister din asta.

Este suficient să citim morala poveștii (redată mai jos) pentru a ne convinge de acest lucru.

Însă inconștientul cultural colectiv a ocultat complet acest aspect, așa cum a procedat și cu tot ceea ce este legat de dimensiunea familială complexă – dusă până la nevrotic – a povestirii originale.

Din aceste două unghiuri, nedeformante din perspectiva genezei poveștii, trebuie să privim versiunea în cheie proprie a lui Jean-Christophe Maillot în raport cu partitura lui Ceaikovski și cu baletul.”

Philippe Verriele

 Moralitate

Să aștepți câtva timp pentru a-ți găsi un soț bogat, bine făcut și drăguț

Este ceva absolut firesc,

Însă să aștepți o sută de ani, și pe deasupra și dormind,

Nu mai găsești în ziua de azi

Femei care să doarmă atât de liniștite.

Fabula pare c-ar vrea să ne spună

Că plăcutele protuberanțe ale himenului

Nu sunt mai puțin fericite de aceasta amânare,

Și că nu avem nimic de pierdut așteptând,

Dar sexul aspiră cu atâta ardoare

La încrederea conjugală,

Încât n-am nici puterea, nici nu mă lasă sufletul

Să predic această morală.

Extras din basmul Frumoasa din pădurea adormită, de Charles Perrault

Date

19 și 20 septembrie 2009, 19.00

Teatrul Național din București „I. L. Caragiale” – Sala Mare

Companie

Les Ballets de Monte-Carlo a devenit compania oficială a Principatului Monaco în anul 1985, reînființată de către Alteța Sa Regală, Prințesa de Hanovra, conform dorinței mamei sale, Luminăția Sa Prințesa Grace de Monaco. Prima reprezentație a avut loc la data de 21 decembrie 1985, având în componență câteva vedete invitate de la Opera din Paris.

Condusă de Ghislaine Thesmar și Pierre Lacotte, compania și-a susținut repetițiile în studioul Diaghilev, având reprezentații pe scenă Sălii Garnier a Operei din Monte-Carlo și a început imediat să întreprindă turnee. Repertoriul său include lucrări preluate de la Ballets Russes, piese contemporane ale coregrafilor invitați, precum Kevin Haigen, John Clifford, Jean-Christophe Maillot, Dieter Amman, Uwe Scholz. În anul 1989, Jean Yves Esquerre a fost numit director artistic, după plecarea lui Ghislaine Thesmar și a lui Pierre Lacotte cu un an mai devreme.

Jean-Christophe Maillot s-a alăturat companiei în anul 1992, inițial în calitate de consultant artistic. A fost promovat în mod oficial în funcția de director-coregraf în luna septembrie 1993. Patru ani mai târziu, grație viziunii și energiei lui Jean-Christophe Maillot, Baletul din Monte-Carlo a părăsit sediul istoric, care devenise pe atunci prea mic, și s-a mutat în propriul centru de dans: L’ATELIER. Apoi, în luna decembrie a anului 2000, artiștii au inaugurat prima lor stagiune de balet pe uriașa scenă din Salle des Princes din cadrul noului centru de congrese din Monaco, Grimaldi Forum. Două momente de cotitură în istoria modernă a Baletului din Monte-Carlo și începutul unei noi ere a dansului în Monaco…

Urmărește Les Ballets de Monte-Carlo pe social media:

Echipă

La Belle

PREZENTAT SUB PREȘEDINȚIA A.S.R PRINȚESA DE HANOVRA

Coregrafie Jean-Christophe Maillot

Muzică Piotr Ilici Ceaikovski

Scenografie Ernest Pignon – Ernest

Costume Philippe Guillotel

Lumini Dominique Drillot

Coregraf

Jean-Christophe Maillot, născut în anul 1960 la Tours (Franța), a studiat dansul și pianul la Conservatorul Național din Regiunea Tours sub oblăduirea lui Alain Davesne, ulterior frecventând Școala Internațională de Dans Rosella Hightower de la Cannes. Și-a continuat studiile până la obținerea Prix de Lausanne în anul 1977. În anul 1978, a fost invitat să se alăture Baletului din Hamburg, unde directorul John Neumeier a realizat pentru el coregrafia rolurilor principale din numeroase lucrări. Cinci ani mai târziu, un accident i-a întrerupt în mod brutal cariera de dansator.

În anul 1983, revenit în orașul natal, Jean-Christophe Maillot a fost numit coregraf și director la Ballet du Grand Theatre din Tours, ulterior unul dintre Centrele Naționale de Coregrafie din Franța. A realizat peste douăzeci de coregrafii pentru această companie, iar în anul 1985 a fondat Festivalul de Dans Le Chorégraphique.

Monaco l-a invitat să creeze Les Adieux pentru Les Ballets de Monte-Carlo și în special marele succes Le Mandarin Merveilleux din aprilie 1987. În același an, s-a făcut remarcat prin L’enfant et les sortilèges. În stagiunea 1992 – 1993, a devenit Consilier Artistic al Ballets de Monte-Carlo, iar în luna septembrie 1993 Alteța Sa Regală Prințesa de Hanovra l-a numit în funcția de Director-Coregraf. Preluarea funcției de director al unei companii cu 50 de dansatori a însemnat un nou început pentru Les Ballets de Mante-Carlo, companie care a ajuns rapid la nivelul de maturitate și excelența pentru care este atât de renumită astăzi.

A realizat pentru Les Ballets de Monte-Carlo: Bêtes Noires (1993), Home Sweet Home și Dov’e la luna (1994), Ubuhuha (1995), Vers un pays sage (1995), Romeo and Juliet (1996), Recto Verso (1997), I’lle (1998), Cendrillon și Casse-Noisette Circus (1999), Opus 40, Entrelacs (2000), Oeil pour seil și La Belle (2003), Men’s Dance (2002), D’une Rive à l’Autre (2003), Naces (2003), Miniatures (2004), Le Songe (2005), Altro Canto (2006), Faust (2007).

Explorarea sa interioară este izvorul noului limbaj care îi permite să abordeze marii clasici și în același timp să își lase amprenta pe lumea abstractului – o abordare artistică salutată de întreaga presă internațională.

Pasiunea sa arzătoare o reprezintă dezvoltarea companiei sale și a capacității acesteia de a se deschide către alți creatori. Astfel, Jean-Christophe Maillot a lărgit și îmbogățit repertoriul companiei, invitând anual cei mai importanți coregrafi contemporani să lucreze la Monte-Carlo, oferind în același timp tinerilor coregrafi șansa de a colabora cu compania sa.

Toate aceste calități îi călăuzesc pașii în încercarea neobosită de a pune în evidență abilitățile și măiestria profesională a dansatorilor săi. Această preocupare fundamentală l-a determinat, în anul 2000, să înființeze Monaco Dance Forum, un eveniment internațional de artă coregrafică, care reprezintă pentru lumea dansului ceea ce reprezintă Festivalul de la Cannes în lumea cinematografiei.

Crearea Premiilor Nijinsky, punctul de atracție al întregului eveniment, constituie pentru Jean-Christophe Maillot o expresie de credință și totodată un tribut adus artiștilor care, în opinia sa, nu s-au bucurat de recunoașterea meritată.

Jean-Christophe Maillot este Ofițer al Ordinului Meritul Cultural și Cavaler al Ordinului Grimaldi în Principatul Monaco, precum și Cavaler al Ordinului Arte și Litere și Cavaler al Legiunii de Onoare în Franța.

Testimoniale

Începând cu lansarea din anul 2000, Întâlnirile JTI au adus pe scena românească unele dintre cele mai prestigioase companii de balet din lume, alături de nume de marcă ale muzicii clasice.

— Hotnews

Trupa de 50 de dansatori, de 18 naționalități diferite a uimit publicul cu o montare curajoasă a cunoscutului coregraf Jean-Christophe Maillot. Coregrafia sa îndrăznește un echilibru perfect între dansul clasic și cel contemporan, fapt ce a adus spectacolului o reputație mondială.

— Prima TV